Am aflat în seara asta că s-a introdus un prefix pentru multiplu. Practic, un număr cu 28 de cifre începe cu hella. Deci, presupunând că ai un hard cu 10 la puterea 27 bytes… mă rog, 10 la puterea 18 gigabytes de spaţiu de stocare, ai un hellabyte. Şi ca să îmi exprim susţinerea pentru californienii care au venit cu ideea genială a acestui prefix, vin şi eu cu ideea de a boteza numerele de 31 de cifre cu particula “fucka”. Fuckametri, fuckabytes, fuckawatt, nu?

Cine vrea să mă susţină, vă rog, găsiţi-mi un site bun şi simplu de petiţii online.

…şi cineva nu se prinde că ai făcut o glumă, înseamnă că tu nu te pricepi la glume, sau că respectiva persoană nu are simţul umorului?

Asta unu. Dacă, doi, cineva face o glumă, nu te prinzi, şi îţi spune că stai mai prost cu simţul umorului, ce faci? Îl înjuri şi-i spui că, de fapt, el nu are talent, sau te pui un pic pe gânduri, poate-poate o fi având dreptate?

Temă de reflecţie pentru comentatori.

Ne-a montat un interfon. E un pic stranie investiţia la un bloc în care stau numai şase familii, pe trei etaje, dar dacă te gândeşti la evenimente gen… 1. vin ţiganii, demontează şi fură un calorifer de pe scară (încă habar nu am ce caută un calorifer pe scară, dar tot furt se cheamă), probabil ca să îl vândă la fier vechi… şi 2. se trezeşte o vecină încuiată pe dinafară în boxă, atentatorul fugind… e oarecum firesc. Bine, problema se adânceşte un pic: uşile de la bloc sunt vechi, antice, de demult şi fără geamuri, încât mă miră că până acum nu s-a furat intalaţia de iluminat pe scară (făcută destul de inteligent de un vecin), balustrada sau chiar uşile.

No, azi ne-a montat interfonul. Nu, nu a montat decât terminalele din casele oamenilor, încă îi mai aud cum bocănesc la vecina de jos şi cum dau din bormaşină. Dar la noi au făcut o treabă de aur. Mă rog, încă o treabă de aur. The Romanian Job. Îmi pare rău de calitatea tinzând spre zero a pozei, dar nu am avut la îndemână decât webcamul.

Precizia meşterilor în a da găuri (se observă cu cât talent au făcut semne pentru asta pe perete) complet aiurea este demnă de toată admiraţa.

Mno, dacă v-am manelizat cu articolul precedent, prin bunăvoinţa unei comentatoare am reuşit să găsesc “poetul” de baltă care a scris porcăria aia cu nopţile albe. Aşa că vă miruiesc cu arta celui care s-a născut pe Google.

Care e în materia de olimpiadă la română.

Şi care nici măcar de punctuaţie nu a auzit.

Premiu special pentru cine rezistă la mai mult de 5 poezii.

Forţa forţa, riffuri cu acordeonul, solo fără număr (de la semizei citare):

Mai ales asta cu exprimatul liber al părerii. Mă trezesc deunăzi că dau un comentariu pe un blog şi în răspunde un gigel, nu individul care scrie pe blogul respectiv (mi-a răspuns şi ăla, destul de frumos, chiar), care îmi spune “dacă nu te-ai documentat, ar fii bine să nu vii cu argumente”. Refuz să îmbrăţişez o lume în care un d’ăsta are dreptul să se reproducă, ce să mai zic că mi se pare penibil să îşi permită să îmi răspundă, în condiţiile în care nici nu este în stare să scrie româneşte cum trebuie, dărămite să gândească (eu îmi exprimam scepticismul cu argumente clare şi logice, nu demonstram o teză, deci nu aveam responsabilitatea faţă de el de a mă documenta).

Deci da, mi se pare o porcărie ca un copil care a descoperit calculatorul, dar care încă nu e în stare să scrie româneşte, să îmi răspundă mie. Sunt un porc elitist, ştiu, şi sunt superior fiecărui agramat de pe internetul ăsta. Nu vreau să aud porcării că există şi oameni deştepţi care nu sunt în stare să scrie cum trebuie, pentru că ăia nu-s deştepţi, ci semidocţi.

Dar deja ne-am obişnuit cu rolul tot mai puternic al semidoctului în societatea postmodernă.

Eu credeam că aşa ceva vezi doar în poveşti, popă de stânga. Ok, hai să zic, în poveşti şi la Cucuieţii din Dos, nume generic pentru orice sat din fundu’ pământului, dar mi-a fost dat să port o discuţie cu un preot, şi, după multă trăncăneală legată de musulmani, cruciade, şi cum bine le-au făcut creştinii păgânilor că s-au dus peste ei, am ajuns la un subiect legat de angajaţi şi angajatori.

S-o zic drept, nu mai ştiu cum a început discuţia, dar s-a ajuns la o problemă de etică rezumabilă la “eu, angajator, am obligaţia de a crea cât mai multe drepturi de muncă, indiferent de cât îmi este mie de profitabil”. Gen am 20 de angajaţi care îmi produc profit. Calculele îmi arată că un al 21-lea angajat nu şi-ar scoate banii, deci ar fi ineficient şi contraproductiv. Normal că nu l-aş angaja de dragul de a-l vedea muncind undeva şi nu pe străzi, pentru că, logic, eu nu mi-am făcut firmă ca să ajut pe toată lumea, ci ca să câştig profit. Şi aici nu particularizez, generalizez, pentru că sunt convins că orice afacerist urmăreşte exact scopul ăsta, eficientizare şi maximizare a profiturilor.

Pe ERepublik, spre exemplu, am 3 firme, pe care le-aş vinde instantaneu sau le-aş opri, dându-i pe toţi afară şi sistând producţia, dacă nu aş mai avea profit. Şi aici, dacă am prea mulţi angajaţi, mai mult decât e necesar, inevitabil, pierd profit, ceea ce nu vreau, nu?

E, conform respectivului, eu, patron, am principala obligaţie de a crea locuri de muncă, în detrimentul profitului. Nu contează că profit = impozit mai mult => statul o duce mai bine => toată lumea beneficiază (rog comentatorii să se abţină de la situaţia românească, eu discut principial), eu trebuie să creez locuri de muncă. Apoi no, dacă asta nu e teorie de stânga, eu îmi mănânc tastatura. Şi e interesant că eu ştiam că preoţii sunt exponenţi ai dreptei, că stânga nu are nici o treabă cu Dumnezeu şi cu transcendenţa, dar e interesant să vezi aşa ceva la un preot care pare mai deştept de felul lui.

94 de cuvinte
(adică 480 de semne pe minut)

…ei?

Băi copii, ăştia care mai scrieţi pe bloguri şi pe net. Dacă vă dă prin tastatură să scrieţi o înjurătură, scrieţi-o în întregime, că tot dracu ăla e. Adică, faptul că lăsaţi numai prima şi ultima literă a înjurăturii şi restul îl înlocuiţi cu “***”-uri nu vă face să păreţi mai manieraţi/distinşi/politicoşi decât în ochii prostului care zice “uite bă, ăsta nu înjură, ce frumos vorbeşte”, cu toate că, practic, nu ascunzi cuvântul, toată lumea se prinde, aşa că de ce să nu îl scrii cu totul, dacă tot l-ai folosit? Dacă vrei să fii cu adevărat domn/domnişoară/doamnă manierat(ă), nu-l mai scrie deloc. Dai dovadă de ipocrizie de neam prost.

E ca şi cum eu aş scrie pe o maşină D***A, într-un program de televiziune. Evident că e reclamă mascată la DACIA, dar nu am suficient sânge în instalaţie să o fac pe faţă, nu?

Iaca, citeam eu un articol în presă, din care am tras concluzia că mâine nu facem ore, eu fiind la liceu. Bineînţeles, am fost contrazis imediat pe motivul ăsta, şi normal că mi-a sărit o ţandără, punând cap-la-cap toate ideile. Adică:

1. Boc zice să închidă mâine grădiniţele şi şcolile, la calsele 1-8, că noi, ăştia de la liceu, avem aripi şi nu suntem afectaţi de cantitatea de zăpadă căzută. Domnule prim-ministru, fac un apel la dumneavoastră din partea liceenilor: da, într-adevăr, avem aripi şi, în mod normal, nu ne-ar afecta, dar atunci când viscoleşte atât de rău încât tocmai mi s-a luat curentul, ne umplem şi noi aripile de zăpadă şi cădem, deci nu ne mai putem da din ele.

2. Apreciez foarte mult grija lu’ madam inspector general faţă de profesorii navetişti, care, poate, oricum nu ar fi putut ajunge la ore. Nu contează că mai sunt şi elevi în aceeaşi situaţie, nu? Dar na, m-am obişnuit demult cu ideea că, în ziua de azi, scopul central al învăţământului nu e să formeze elevi, ci să creeze locuri de muncă pentru profesori.

3. “Doar liceenii vor merge la şcoală” (completez din memorie) fiindcă cei mai mulţi au liceul în oraşul în care locuiesc. Mie mi se pare că situaţia e fix pe dos, mai degrabă şcolile generale sunt mai aproape de elevi, dar, probabil, nu prea le am cu gânditul.

4. Nu ştiu de ce am impresia că acum 2 ore, când am citit ziarul, ultimul paragraf nu era acolo. O fi doar o impresie.