Ion. 17 ani. Râmnicu Sărat. Dintr-un moft am decis, la vârsta de 15 ani, să mă duc la liceu la Buzău, devenind navetist. Sunt un distrus, supărat pe viaţă şi pe societate, într-un turn de fildeş din care mai cobor din când în când la câte o bere. Cred în Dumnezeu şi în onoare, nu suport substituenţii ieftini pentru astea două, îmi place să fiu cât mai eficient în tot ce fac, dar mereu îmi las o fereastră liberă pentru frecatul mentei şi, vorba bancului, “oricât de încărcată ţi-ar fi viaţa, tot mai ai loc pentru o bere”. Îmi place să dorm, dar mă trezesc devreme, cred în filosofia bancului şi ştiu că o zi în care nu apuci să râzi este degeaba. Urăsc pupatul cururilor, lipsa bunului simţ şi prostul gust, de altfel şi gregaritatea secolului al douăzeci-şi-unulea.

Îmi sare ţandăra des, şi foarte uşor, mi s-a zis că diplomaţia îmi cam lipseşte, şi am avut destul de pierdut din asta. Măcar pot să zic cu mâna pe inimă că sunt sincer şi că, până la Dumnezeu, nu mi-e frică de nimeni şi nu răspund decât părinţilor mei, cărora le sunt recunoscător pentru tot. Nu port ranchiună de obicei, dar nu e cazul să încerci să devii o excepţie.

Hai să dau şi ceva realizări profesionale. Blogul l-am creat pe wordpress pe 15 noiembrie 2007 şi l-am mutat pe un spaţiu pe server în mai 2009, la un an jumate de blog. Am mers la naţionale de matematică, îmi place informatica, sunt un mândru utilizator de Ubuntu, posed un certificat CAE luat în vara asta şi zdrăngăn la chitară. Mare amator de folk, am nebune incursiuni în sfera metalelor mai mult sau mai puţin obscure.

Nu pretind ca toţi să fie de acord cu mine, dar pretind ca toată lumea să se poarte frumos la mine pe blog. Sunt incorect politic şi naţionalist, va trebui să trăiţi cu asta. Baftă mare.