Duminică am reuşit să prind câteva cadre cu Râmnicul, dar nu am putut ieşi la “photowalk” decât seara, că ziua a plouat şi eram prins cu alte activităţi. Aşa că am tras câteva cadre, am experimentat cu ISO-ul aparatului… şi vedeţi ce-a ieşit.

L-am luat, am apucat şi să-i fac un ciclu de baterie, şi deja îmi permit să scriu primele impresii cu noua sculă. L-am luat de la F64, şi deşi am mers oleacă să găsesc magazinul, mi-a făcut o impresie foarte puternică. Staff amabil, oameni foarte serioşi, site actualizat… de fapt, la un moment dat întrebasem pe pagina kitului de la cameră ceva. Şi nu am văzut nici un răspuns acolo (mai întrebase cineva ceva şi răspunseseră). Azi am verificat căsuţa de blog.

Intenţionez să cumpăr kitul şi sunt curios, la obiectivul DX55-200, includeţi şi parasolar şi/sau husă?

Da, obiectivul in cauza include in pachet parasolar si husa.
Daca mai aveti si alte intrebari, ma puteti contacta la —
Cu stima,

Lăsăm magazinul la o parte şi scriem primele impresii despre cameră. Nikon D40, cu 18-55-ul din kit şi un 55-200mm VR, adică cu stabilizare. Am mai luat la el şi un kit de curăţare, un set de filtre şi un bliţ, Metz 36 pentru Nikon TTL, adică, mai în limbajul familiar, e automat şi lucrează cu aparatul.

Puncte rele. M-am chinuit o grămadă să bag strap-ul pe cameră. Capacele obiectivelor nu au nici un fel de agăţătoare. Asta mă cam deranjează că tre’ să am grijă şi de ele. Capacul cardului de memorie se desface foarte uşor, mi s-a întâmplat să îl deschid accidental când scoteam aparatul din gea… paporniţă.

Plusuri. Mare şi comod. Gamă uriaşă de focale. Claritate. Zgomot de imagine insesizabil. Noaptea am făcut poze cu el şi se vede ca şi cum ai privi cu ochii. Mod manual extrem de simplu. Şi, motivul pentru care l-am luat, nu are feature-uri inutile. Are doar 6 megapixeli, da’ îmi sunt arhisuficienţi, nu are Live View, dar nu am nevoie de aşa ceva, nu are curăţare automată a senzorului, dar pentru asta am luat kit de curăţare, de altfel. În gama SLR-urilor, ieftin şi bun.

Ataşez câteva poze de “probă”.

Mâine, adică azi, adică 3 decembrie, am programată o drumeţie scurtă la Bucureşti, alături de tata, pe motiv de achiziţionat mult visatul Nikon D40 şi un procesor de chitară. După câteva sute de cronici şi reviewuri citite pe net, am ajuns la concluzia că asta caut, mai ales că la 1800 de lei e extrem de competitiv, mai ales că îmi dă la el 2 obiective, un 18-55 destul de lăudat şi un 55-200 cu stabilizare. Mai iau la el ceva filtre în caz de necesitate şi o geantă, ca să am cum să-l car.

Ş-apoi iau un procesor de chitară, un digitech rp-90, mi s-a părut interesantă oferta, 350 de lei şi are şi pedală pentru wah sau whammy. Sfătuit fui de un prieten care are tot un Digitech, chit că mai scump… da’ am ajuns la concluzia că mie atât îmi trebuie. Cu puţin noroc, săptămâna asta mă vedeţi cântând pe electrică.

Dragi tovarăşi, eu v-am lăsat. Vă pun doar o întrebare. Aţi râde să iasă Tăriceanu premier din nou?

Povestea-i aşa. Recent mi-au căzut ochii pe oferta cu Canon SX10 IS, o bridge foarte capabilă, cu zoom de 20x, patină de bliţ, 10 megapixeli, stabilizare de imagine şi mod manual cuprinzător. Şi am fost puternic impresionat, că doar na, părea destul de capabilă. Până când am întrebat un prieten.