După 3 zile am reuşit să termin de suit filmuleţele de la Folk You pe Youtube… aşa că iată-le.

Vin vremuri atât de căcăcioase că până şi eu, un amărât de dude din popor, încep să le simt mirosul. Acum câteva zile am cumpărat un obiectiv de 50 de milimetri second hand, cu 60 de lei mai ieftin decât în magazin. Alternativa era să nu iau, că joia viitoare aveam să mergem la Bucureşti şi, poate, să luăm nou. În mod normal aş fi luat nou, da’ am luat SH că mi s-a părut că fac o afacere bună.

Şi acum sunt bucuros că am făcut alegerea asta. Pe atunci obiectivul era 340 de lei. Acum e vreo 450. Şi preţurile or să crească tare. Spre exemplu, găsisem un Asus EEEPC cu vreo 4 milioane 800, şi mă tenta să iau şi să meşteresc un stick şi un card reader prin el. Da’ între timp s-a făcut 5 milioane jumate şi dup-aia a şi dispărut oferta. Acum e 5 opt sute. Şi tata zice că euro nu prea o să scadă.

Mi-a venit obiectivul de 50mm. De fapt, ieri a ajuns la tata, şi azi de la tata la mine. L-a trimis un dude de pe Softpedia prin Prioripost, şi pe mine mă miră cel mai tare că a ajuns teafăr şi nevătămat, având în vedere poveştile despre Poştă citite la Vis Urât. Obiectivul… e MIC. De vreo 2 ori mai mic decât obiectivul din kit. Şi are o diafragmă MARE. Culmea ironiei e că atunci când am aprins aparatul am realizat că am rămas fără baterie, aşa că probele le facem după ce se încarcă. Oricum era cam aburit, că venise de la rece.

Şi am renunţat la Firefox, m-am trecut pe Google Chrome. Şi cam regret schimbarea, fiindcă nu mai am Live Bookmarks-urile de dinainte (acum folosesc Google Reader, şi mi se pare mult mai ciudat) şi când intru pe site-uri gen F64 şi încep să fac scroll, îmi termină funcţia de “rotiţă de scroll” de la touchpad. Plus că face figuri la multe site-uri. Cred că revin la Firefox, pentru că nu sesizez diferenţe foarte semnificative apropo de consumul de memorie. Aşa că facem schimbarea înapoi. 

Pace.

Vreau să-mi iau pentru Nikonul D40 un obiectiv nou, şi sunt curios ce să iau între un Nikkor 50mm 1,8 şi un Lensbaby 2.0. Vreau să-l folosesc mai mult pentru portrete şi poze, să zicem, “asemenea”. Ştiu că la Lensbaby nu pot folosi exponometrul aparatului, şi la ambele lucrez strict pe manual focus. Ideea ar fi că nu ştiu ce să aleg, adică, Nikkorul e obiectiv “serios”, propriu-zis, dar selective focus-ul de la Lensbaby şi distorsiunea de pe lângă sweet spot sunt prea faine.

O altă problemă ar fi diametrul filtrelor, eu am pe 52 mm, filetul de pe Nikkor e tot pe 52, iar pe Lensbaby de 37. Bine, există reducţii. Menţionez că sunt un începător “versat” într-ale DSLR-urilor, aşa că vă rog să îmi spuneţi ce mi-aţi recomanda dintre cele două. Eventual cine vinde un obiectiv second hand?

Ultima săptămână din 2008 la bârlog. Frig dimineaţă, ploua în Râmnic şi spre Buzău. Şi, ca o ironie, când m-am suit în maşină la CD player se auzea maestrul Nicu Alifantis cântând “ploua infernal…”. În Buzău a şi nins. Chit că mai pe dup-amiază.

Am “anunţat” mai demult că viitorul României e căcăniu. Vremurile căcăcioase care vin sunt mai căcăcioase pe zi ce trece. Stolojan, în caracteristicu-i stil, s-a retras iar. Ultima oară când a făcut figura eram la ţară, ajutam cu culesul viei, şi îmi amintesc că eram cu tata şi bunica mea prin casă, şi mai venise cineva. Eu, istovit, mă uitam pe Realitatea la televizor. Şi văd ştirea. Ies pe hol, nenea ăla zice “n-o să câştige ăsta alegerile!” şi îi răspund “normal că nu, doar s-a retras”. Şi pe atunci chiar îl susţineam pe Stolojan.

Pute tare a peşte înlocuirea lui cu Boc. Ba mai zic că dacă Frankenstein îmi inspira un pic de încredere, Boc nu reuşeşte performanţa asta.

Pe materialul didactic disponibil am încercat iarăşi Nikonul şi am tras nişte RAW-uri. Fie şi numai pentru asta merită să îţi iei un reflex. Le-am corectat expunerile, încă nu-s obişnuit să introduc bliţul în ecuaţia pentru “manual” prea bine, şi văd că merită mult. Pot tot din soft să le modific şi balansul de alb în kelvini, şi mi se pare alt avantaj enorm.

Se prefigurează alt drum la Bucureşti, de data asta ţintind spre a lua nişte acumulatori şi încărcătoare tot de la F64.

Duminică am reuşit să prind câteva cadre cu Râmnicul, dar nu am putut ieşi la “photowalk” decât seara, că ziua a plouat şi eram prins cu alte activităţi. Aşa că am tras câteva cadre, am experimentat cu ISO-ul aparatului… şi vedeţi ce-a ieşit.

L-am luat, am apucat şi să-i fac un ciclu de baterie, şi deja îmi permit să scriu primele impresii cu noua sculă. L-am luat de la F64, şi deşi am mers oleacă să găsesc magazinul, mi-a făcut o impresie foarte puternică. Staff amabil, oameni foarte serioşi, site actualizat… de fapt, la un moment dat întrebasem pe pagina kitului de la cameră ceva. Şi nu am văzut nici un răspuns acolo (mai întrebase cineva ceva şi răspunseseră). Azi am verificat căsuţa de blog.

Intenţionez să cumpăr kitul şi sunt curios, la obiectivul DX55-200, includeţi şi parasolar şi/sau husă?

Da, obiectivul in cauza include in pachet parasolar si husa.
Daca mai aveti si alte intrebari, ma puteti contacta la —
Cu stima,

Lăsăm magazinul la o parte şi scriem primele impresii despre cameră. Nikon D40, cu 18-55-ul din kit şi un 55-200mm VR, adică cu stabilizare. Am mai luat la el şi un kit de curăţare, un set de filtre şi un bliţ, Metz 36 pentru Nikon TTL, adică, mai în limbajul familiar, e automat şi lucrează cu aparatul.

Puncte rele. M-am chinuit o grămadă să bag strap-ul pe cameră. Capacele obiectivelor nu au nici un fel de agăţătoare. Asta mă cam deranjează că tre’ să am grijă şi de ele. Capacul cardului de memorie se desface foarte uşor, mi s-a întâmplat să îl deschid accidental când scoteam aparatul din gea… paporniţă.

Plusuri. Mare şi comod. Gamă uriaşă de focale. Claritate. Zgomot de imagine insesizabil. Noaptea am făcut poze cu el şi se vede ca şi cum ai privi cu ochii. Mod manual extrem de simplu. Şi, motivul pentru care l-am luat, nu are feature-uri inutile. Are doar 6 megapixeli, da’ îmi sunt arhisuficienţi, nu are Live View, dar nu am nevoie de aşa ceva, nu are curăţare automată a senzorului, dar pentru asta am luat kit de curăţare, de altfel. În gama SLR-urilor, ieftin şi bun.

Ataşez câteva poze de “probă”.

Mâine, adică azi, adică 3 decembrie, am programată o drumeţie scurtă la Bucureşti, alături de tata, pe motiv de achiziţionat mult visatul Nikon D40 şi un procesor de chitară. După câteva sute de cronici şi reviewuri citite pe net, am ajuns la concluzia că asta caut, mai ales că la 1800 de lei e extrem de competitiv, mai ales că îmi dă la el 2 obiective, un 18-55 destul de lăudat şi un 55-200 cu stabilizare. Mai iau la el ceva filtre în caz de necesitate şi o geantă, ca să am cum să-l car.

Ş-apoi iau un procesor de chitară, un digitech rp-90, mi s-a părut interesantă oferta, 350 de lei şi are şi pedală pentru wah sau whammy. Sfătuit fui de un prieten care are tot un Digitech, chit că mai scump… da’ am ajuns la concluzia că mie atât îmi trebuie. Cu puţin noroc, săptămâna asta mă vedeţi cântând pe electrică.

Dragi tovarăşi, eu v-am lăsat. Vă pun doar o întrebare. Aţi râde să iasă Tăriceanu premier din nou?

Povestea-i aşa. Recent mi-au căzut ochii pe oferta cu Canon SX10 IS, o bridge foarte capabilă, cu zoom de 20x, patină de bliţ, 10 megapixeli, stabilizare de imagine şi mod manual cuprinzător. Şi am fost puternic impresionat, că doar na, părea destul de capabilă. Până când am întrebat un prieten.