Circulă pe bloguri un adevărat val de articole despre cum ne-a fost mai bine pe vremea lui Băsescu, începând cu cel de la Piticu, continuând cu Vis Urât (bloggeri pe care, de altfel, îi respect). Acuma, nu vreau să creadă lumea că sunt un d’ăla micu care sare la gâtul celor mari, doar-doar de-o ajunge. Nu, dar vă grăbiţi şi trageţi concluzii aiurea. Ăsta va fi ultimul articol despre politică pe care îl public aici – nu am 18 ani, nu fac politică, doar îmi dau cu părerea.

Întâi de toate, cea mai apropiată paralelă la gândirea conform căreia pe vremea lui Băsescu era mai bine este aceea că pe vremea comuniştilor era mai bine: s-a făcut metrou, s-a făcut o autostradă, s-au făcut blocuri, fabrici, uzine… Bun, acum să ne gândim câte realizări ale comuniştilor s-au făcut cu titlul de “Mari Realizări ale Partidului Comunist Român, Continuatorul Tradiţiei Revoluţionare a Poporului Român”, recte cu scopul alimentării grandomaniei, şi câte erau pur şi simplu fireşti şi trebuia să se facă, indiferent şi independent de cine se afla la putere.

Da, şi eu din 2004 încoace, cu toată familia, am crescut în posesiuni materiale, dar asta în nici un caz strict prin voinţa lui Băsescu. Să reamintim că în guvernările de până în 2007 inclusiv a luat parte şi PNL, care a venit cu măsura cotei unice de 16%? Iar PNL nu se confundă în nici un caz cu persoana lui Băsescu. Şi dacă e să privim lucrurile aşa, personal am dus-o cel mai bine în 2008, când Tăriceanu guverna singur: primeam de la şcoală bursă de merit. De ce nu e independentă de cine se afla la guvernare? Simplu: anul ăsta nu mai pot măcar să visez aşa ceva: de la formarea guvernului PD-PSD şi apoi PD-singur, pot să zic că am dus-o mai prost.

Nu vă grăbiţi gândirea şi afirmaţiile, graba strică treaba.

Cargo – Buletin de ştiri

Aşa mi s-a părut mie toată povestea cu guvernul Croitoru. Un circ şi atât, jucat de nişte cabotini, pentru a oferi un spectacol ieftin unui popor care duce lipsă de pâine.

Punctul culminant al scenariului acestuia penibil reprezintă concluziile trase în momentul în care guvernul ăsta tehnocrat (dacă tehnocrat înseamnă membru de partid sau în cabinetul care s-a dovedit cel mai incompetent de până acum, eu mă duc să mă atârn de balcon în chiloţi, să ajut un pic gripa) nu a trecut de Parlament… mi-a plăcut să aud că Parlamentul României aruncă ţara mai adânc în criză neacordând vot acestui guvern.

Fără a avea pretenţia de iubitor al democraţiei, a zice aşa ceva mie mi se pare aberant, şi o încălcare penibilă a democraţiei şi a bunului-simţ. Când faci un guvern, scopul imediat este ca acela să treacă de Parlament. În momentul în care ştii că nu are şanse să treacă (şi sunt convins că absolut toată lumea ştia asta), este de porc să te plângi că nu te votează nimeni şi să ameninţi în stânga şi în dreapta. Mai ales că nu e vina parlamentarilor că guvernul nu  a trecut, deci ţara rămâne în criză politică, ci e vina tuturor celor incapabili de a oferi un guvern capabil de a trece de Parlament, recte unul dintre acele lucruri fundamentale ale democraţiei româneşti (vorbind, evident, exclusiv teoretic).

Iar când Lucian Croitoru s-a plâns că a fost numit nesimţit politic, spunând că nu ar fi vrut să fie văzut la televizor de fiică-sa în ipostaza asta, mi-a arătat că politicienii din ţara asta nu sunt capabili de a-şi asuma responsabilitatea pentru ceea ce fac. Frate, dacă nu ai vrut să vadă fiică-ta că sar ăştia la gâtul tău, de ce te-ai mai băgat în treaba asta?

Îmi place mult şi că Geoană este cel mai bine clasat în sondaje, deşi mie mi se pare cel mai mincinos dintre candidaţi. Şi nu susţin pe nimeni, poate am o vagă înclinaţie spre Crin Antonescu pentru că îmi place cum vorbeşte, dar nu suficient cât să onorez cu un vot, în ipotetica situaţie în care aş putea vota.

Părerea mea? Români, fiţi politically correct şi nu faceţi discriminări – puneţi ştampila pe toţi în mod egal.

Am scris mai demult că negrii din America şi ţiganii noştri au avut istorii foarte asemănătoare. Dentistul meu prezicea că în curând România va deveni Rromânia, judecând după viitorii noştri posibili conducători. Întrebarea mea e asta. Dacă americanii au acum un preşedinte negru, cât o să mai dureze până când preşedintele nostru va fi ţigan? Strict serios vorbind (adică fără speculaţii apropo de Băse.)

Momentul mult visat a venit. L-a nominalizat pe prim ministru. A venit Băselu’ şi a zis Stolo prim ministru patru ani. Eu din ce am înţeles, PSD şi PD au negociat să fie un prim ministru de la un partid 2 ani şi de la celălalt alţi 2. Băse fără nici un avertisment pac Stolo 4 ani. Păi, să fim sinceri, când la guvernare ajung doi hoţi la fel de mari, nu e normal să se fure şi unul pe celălalt?

Citez. Vin vremuri căcăcioase.

Oricum, am prevestit eu ceva. La o oră de antreprenorială făceam teoria chibritului cu proful, că era ora pe terminate. Şi zic la un moment dat “domn’ profesor, ce culoare credeţi că are viitorul României?” “culoare politică sau ce?” “nu, pur şi simplu, ce culoare” “nu ştiu” “căcănie…” moment acompaniat de un cor de râsete.

Trebuie consemnată campania şi la mine la blog, nu?

Mnoh, cică a început. Şi s-au înmulţit pliantele cu candidaţi. Şi ce constată omuleţu’? Păi, să vedem, candidaţii unui partid sunt făcuţi foarte frumos, fotoşopaţi de arată atât de lucios şi de sintetic încât zici că nu-s oameni. Şi la un alt partid au venit ca viitori deputaţi nişte runners-up din campania de la locale, un fost independent care a lepădat 5 culori din curcubeul său (de fapt eu făceam o glumă, că independenţa sa prin simbolul curcubeului înseamnă că a schimbat toate culorile politice până acum, e trist că gluma mea a ajuns realitate), şi un fost candidat al partidului… “opus”, judecând după tensiunile dintre cele două partide. Ăştia-s exponenţii prostituţiei politice bătătoare la ochi. Nu mai zic că la gara din Buzău mai sunt afişe cu acelaşi om la partidele diferite, din perioade diferite, of course.

Peace out, ies de aici că politica e mizerabilă.