Eu credeam că aşa ceva vezi doar în poveşti, popă de stânga. Ok, hai să zic, în poveşti şi la Cucuieţii din Dos, nume generic pentru orice sat din fundu’ pământului, dar mi-a fost dat să port o discuţie cu un preot, şi, după multă trăncăneală legată de musulmani, cruciade, şi cum bine le-au făcut creştinii păgânilor că s-au dus peste ei, am ajuns la un subiect legat de angajaţi şi angajatori.

S-o zic drept, nu mai ştiu cum a început discuţia, dar s-a ajuns la o problemă de etică rezumabilă la “eu, angajator, am obligaţia de a crea cât mai multe drepturi de muncă, indiferent de cât îmi este mie de profitabil”. Gen am 20 de angajaţi care îmi produc profit. Calculele îmi arată că un al 21-lea angajat nu şi-ar scoate banii, deci ar fi ineficient şi contraproductiv. Normal că nu l-aş angaja de dragul de a-l vedea muncind undeva şi nu pe străzi, pentru că, logic, eu nu mi-am făcut firmă ca să ajut pe toată lumea, ci ca să câştig profit. Şi aici nu particularizez, generalizez, pentru că sunt convins că orice afacerist urmăreşte exact scopul ăsta, eficientizare şi maximizare a profiturilor.

Pe ERepublik, spre exemplu, am 3 firme, pe care le-aş vinde instantaneu sau le-aş opri, dându-i pe toţi afară şi sistând producţia, dacă nu aş mai avea profit. Şi aici, dacă am prea mulţi angajaţi, mai mult decât e necesar, inevitabil, pierd profit, ceea ce nu vreau, nu?

E, conform respectivului, eu, patron, am principala obligaţie de a crea locuri de muncă, în detrimentul profitului. Nu contează că profit = impozit mai mult => statul o duce mai bine => toată lumea beneficiază (rog comentatorii să se abţină de la situaţia românească, eu discut principial), eu trebuie să creez locuri de muncă. Apoi no, dacă asta nu e teorie de stânga, eu îmi mănânc tastatura. Şi e interesant că eu ştiam că preoţii sunt exponenţi ai dreptei, că stânga nu are nici o treabă cu Dumnezeu şi cu transcendenţa, dar e interesant să vezi aşa ceva la un preot care pare mai deştept de felul lui.

Unul dintre lucrurile pe care nu le suport e să fac un lucru degeaba, şi cred că e lesne de înţeles de ce, doar nu îmi place să-mi omor timpul aiurea (şi, cel mai probabil, nu sunt nici singurul; fac o paranteză şi adaug că a lenevcugeta la neumirirea sufletului nu este aiurea :-” ). Acuma, după ce am văzut rezultatele alegerilor, naţionalistul din mine şi-a luat un pumn în figură mai ceva ca adversarul lui Bute ieri de dimineaţă.

Mi-a spus cineva că sunt “pragmatic, şi totuşi idealist”. Partea pragmatică din mine îmi spune că nu mai are rost să fiu naţionalist, şi încep să îi dau din ce în ce mai multă dreptate, adică, na, când văd că românii sunt atât de proşti şi că le place să pună botul la minciuni de doi lei, parcă nu prea mai are rost. Pentru că o naţiune, ca întreg, nu este doar istorie, tradiţie şi cultură, ci şi popor. Iar la capitolul popor noi stăm destul de prost. Am citit de dimineaţă un interviu cu Neagu Djuvara, personalitate pe care, de altfel, o admir foarte mult, şi a dat apă la moară idealistului din mine. Pe lângă viziunea relativ optimistă conform căreia, în trei generaţii (Doamne-ajută să fiu şi eu măcar a doua) mentalitatea poporului se va schimba, “teoria” cu stricăciunea din creierul românului lasă încă o portiţă: orice s-a stricat se poate repara.

Dar naţionalismul nu se face cu forţa, ci porneşte din interior, şi, din păcate, la prea puţini români se întâmplă aşa. Nu vreau să propun să se facă în şcoli educaţie naţională şi inoculare, pentru că ar fi o porcărie, dar în condiţiile în care românii nu sunt mânaţi de un ideal superior ca naţiune, mai poate, totuşi, să fie reparată stricăciunea asta?

În cele din (t)urmă, numai timpul va scoate la iveală soarta noastră. Până atunci, rămân idealist şi decis că “decât să-ţi fie rău, mai bine să-ţi fie bine”, dar sceptic apropo de a vedea un popor român nu mai deştept, ci mai puţin “mioritic”.

Acum realizez că e Sfântul Andrei azi. Nu am chef să las felicitări de onomastică pe blog, prefer să mă ocup de asta în persoană, aşa că las aici o dublă comemorare, una pentru Noaptea Sfântului Andrei (de fapt, ieri – dimineaţă, ce-i drept, am trecut pe la Tâncăbeşti), momentul uciderii lui Corneliu Zelea Codreanu, şi una pentru ziua de 1 Decembrie, visul pierdut al românilor. Să dea Domnul să nu fie triplă, considerând 1 Decembrie ziua naţiunii române… pe care nu aş vrea încă să îl comemorez.

Voi aţi observat că aşa numita criză economică e tot mai des folosită ca pretext pentru a nu se face ceea ce trebuie? Cum ar fi faza cu scosul orei de religie. Sau vor să reducă la 4 zile naţionala de mate. Nu neg faptul că vine criza, că e sigur că vine, şi când o să vină, Dumnezeu să aibă grijă de noi, că numa’ el o să mai poată. Da’ acuma ne eschivăm că vai vine criza. Criza oricum vine, toată problema e că acum nu e cazul să luăm decizii proaste, pentru ca apoi să le justificăm. Anumite lucruri trebuie făcute, şi trebuie făcute bine.

Am o cunoştinţă care are la messenger instalate nişte sunete dinalea cretine. “O intrat unu’”. “O işit altu’”. Cine naiba a inventat porcăriile astea? Cât de “mult” creier să ai să le şi foloseşti? Mă zgârie pe creier!

Studiind ofertele de telefoane mobile (şi comentariile unor “utilizatori” mai mult sau mai puţin… avizaţi) nu pot decât să ridic proverbiala sprânceană şi să mă gândesc de ce nu face nimeni un telefon mobil mai… dintr-o bucată? Eu ştiu o chestie, la un telefon mobil vreau o baterie care să ţină cât mai mult, să pot vorbi la el bine, să am un ecran mare şi luminos, memorie multă ca să pot să-l folosesc ca mediu de stocare, un radio şi un bluetooth, ca să pot să-l leg la un laptop. Nu cameră de ţâşpe megapixeli (cei 6 de pe Nikon îmi ajung), nu bliţ, nu difuzor asurzitor, nu “bliţ” pentru cameră, nu joace complicate (sudoku şi solitaire ajung), nu preţ mare. O eventuală funcţie binevenită ar fi posibilitatea de a-l folosi pe post de modem. Şi mai ales, să fie rezistent la şocuri şi căzături, deci prostii gen slide sau clăpiţă sau tastatură lucioasă ies din calcul.

În fine, succes mare la găsit aşa ceva la un preţ acceptabil. Eu am cumpărat acu 2 ani un Ericsson W200i. Care întruneşte aproape toate caracteristicile, mai puţin ecranul mare şi bluetoothul. Bateria ţine vreo 4 zile, aş vrea parcă mai mult, şi mă uitam pe net după un telefon care să aibă ce caut eu şi nu şi feature-uri inutile în plus. N-am găsit. În schimb am găsit iuzări (interpretaţi cum vreţi, “user” sau “luzăr”) care îl înjură că nu ştie să facă nimic. Pentru că românul s-a născut meşter. Şi pentru că săracul telefon mobil a ajuns dintr-un instrument de comunicare, UTIL, o fiţă inutilă. Apropo, acum vreo 2-3 ani erau la modă telefoanele subţiri. Acum revin cărămizile grele. “Smartphone” cică. Sunt curios, e cineva care se foloseşte de toate funcţiile oferite de aşa ceva? Sincer acum.

Din ordinul preaiubitei madam sministru, idioata naibii, am rămas fără cele două (prea multe, nu?) ore de opţional. Fiind bilingv, ne-au băgat engleză în loc.
Şi ca să mai rămânem cu un opţional amărât, a trebuit să renunţăm la ora de religie. Cum eu sunt un mare avocat al orei de religie, bineînţeles că nu sunt de acord cu respectiva idee creaţă a doamnei sinistru.
Mânat, însă, de circumstanţe, am renunţat la ora de religie pentru o oră suplimentară de analiză matematică. Şi din nou m-am lovit de incompetenţa crasă a unora, le-am dat două circulare pe mess să le semneze părinţii cererile de renunţare la religie, şi unii ori le-au uitat acasă ori au venit fără semnături, şi le-am predat fix la termenul limită. “Nişte ţărani.” Nu tolerez incompetenţa şi nu sunt obligat să mă justific.
Dar să vezi că opţionalul ales a fost o chestie de curs opţional la istorie, probabil o să fiu acuzat că mă oftic că am pierdut în faţa majorităţii. Nu voi ţine acum o prelegere despre cât de rahatnică este democraţia, şi despre cât este de necinstit ca minoritatea să se supună majorităţii, dar o să zic că voi, care aţi ales cursul ăla, sunteţi nişte fraieri. La o oră în plus de matematică nu o să aveţi nimic în plus de tocitînvăţat, dar la istorie, plus că e cu un alt prof, o să aveţi destulă muncă, indiferent de ce zic neavizaţii. Plus că o oră de mate pe săptămână în plus e extrem de utilă la bac. Ştiu ce vorbesc.
O să-mi fie reproşat că “nu-ţi place, nu mânca, pleacă”. Îl invit pe cel care îmi zice aşa să plece el, că profilul nu se cheamă “mate-info” ca să exagerăm cu istorie şi geografie, mai mult cu teme inutile (şi zic asta din perspectiva unuia care o să dea bacul şi la istorie). Asta e un cancer social. Vine omul care nu vrea să facă treabă în locul în care alţii vor să facă treabă, şi nu-i lasă pe cei din urmă, care vin să muncească, să îşi facă treaba. Ca un cancer care se extinde.
Ziceţi-mi că sunt antisocial. Mai mult decât asta, cred că societatea este antiprofesională, ultrademocratică, ultrapragmatică. Ghinion.

Marţi a fost a cincea oară în două luni când am rămas fără net de la cretinii de la UPC. Pentru că se făcea la ora opt seara modernizare de reţea. Deci, la o oră de vârf pe net, când toată lumea are nevoie, ei pică o reţea întreagă ca să facă nişte modernizări, că le e prea lene să le facă la o oră mai netraficată, gen 3 dimineaţa. Şi eu chiar am nevoie mare în fiecare seară de conexiune la net cât mai stabilă.

Îi sună tata (el e responsabilul) şi ăia, aceeaşi nesimţire ca de obicei. Că cică o să scadă de la factură. Scad din părţi, nouă nu ne merge netul 4 zile într-o lună şi plătim factura întreagă. Sau că ăla de la telefon “nu e treaba lui”. În fine, după ce îi face de toată caca la telefon, trânteşte replica “voi aţi apărut ca o alternativă la Romtelecom, da’ v-a ajuns Romtelecomu’ din urmă şi v-a şi întrecut.”

Dar nu nesimţirea upecistă e subiectul central. Sau e, dar sub altă formă. Acum un an, când a picat prima oară netul, i-a sunat tata şi le-a dat numărul meu de mobil să mă întrebe ce face modemul. Problema s-a rezolvat,  dar de câteva luni mă trezesc că pe mobil la două săptămâni cu mesaje care mă atenţionează că data scadentă a facturii în valoare de e nuştiucând. În condiţiile în care rar mai văd la poştă o factură de-a lor. Adică de prin decembrie n-am mai văzut.

Ideea e. Abonamentul e pe numele proprietarului bârlogului. Eu nu le-am dat numărul de telefon pe nici un act. Tata le-a dat o dată numărul meu. Idioţii dracului l-au şi băgat pe spamlistul lor. Mă piş pe ei, abia aştept să reziliem contractul să trecem pe ceva mai sănătos. Vreun romtelecom, ceva.

Ieri era să ne ia foc reno-u’. Pe motorină. Am luat de la Petrom motorină, am mers o sută de kilometri şi apoi a început să gâfâie maşina. Mergea greu, pierdea putere, băga un zgomot ciudat. Pe la Focşani a crăpat. Adică s-a oprit. A reuşit să o mai pornească şi a mers vreo 2-3 sate cu 40-50 la oră, abia mergea maşina (care, de altfel, făcea şi un zgomot foarte ciudat) şi la un moment dat simte tata că o ia maşina la goană. Adică se accelerează tare motorul, şi începe să intre fum în cabină. Imediat scoate tata pe liber. Ăla din faţă constată, şi se dă jos cu stingătorul.

Dudele lucrase la un IAS, şi le avea cu dizelarele. A constatat repede că nu era vorba de foc, ci doar de o supraturare, care se mai întâmplă. L-a pornit, iar s-a turat în draci, l-a oprit instant. Mai încolo au reuşit iar să-l pornească. În Râmnic pe Eroilor a decedat maşina. Acum e în service. Zic ăia că era prea mult ulei şi s-a amestecat cu motorina. Alţii speculează că s-a dus un pinion la pompa de injecţie. Eu zic că s-a pârlit regulatorul şi de-aia s-a accelerat motorul. Că un dizelar tinde mereu să se accelereze singur.

Dacă tata s-ar fi bazat exclusiv pe cunoştinţele de fizică eu acum eram în biserică jelindu-i. Pentru că la fizică nu îţi spune nici ce poate provoca o asemenea turaţie. La motorul diesel se predă un amărât de randament. Şi dacă era după asta, în ultimele sale clipe, în loc de a scoate maşina pe liber şi a o opri, ar fi calculat randamentul şi ar fi găsit că scade invers proporţional cu temperatura, ştiţi ce se întâmpla. Pentru că ni se predau nişte porcării inutile, nu ne zice nimeni ce probleme ar putea apărea la respectiva maşină.

Am văzut catalogul. La mine la chimie am 9,10,9 în teză. 10-le din test nu e. M-am dus la profă. I-am zis de testul pe care l-am dat. Profa… “da, ştiu că l-ai dat, cred că am uitat să îţi trec nota în catalog”.

Morala, mai există speranţe. Pentru că la biologie un coleg cu 9,10,10,9 în teză a luat media 10. Chit că cu mine supraveghind proful. Zecele pus pe dosarele lucrărilor de laborator, care sunt un fel de “proiecte”. Asta urăsc la proiectele de la şcoală. Aproape invariabil într-o echipă unii vor munci pe brânci şi ceilalţi nu vor ridica un deget, dar vor lua şi notă pe munca celorlalţi şi, la fel de invariabil, vor fi primii la comentat.

Pentru că, nu-i aşa, prostul dacă nu-i fudul…

LE. S-a rezolvat toată povestea. Old age…:D

De data asta cred că e clar că prin “p.m” nu mă refer nici la “pacea mă-sii” nici la “post meridian”. NU, e vorba că azi, marţi, 20 ianuarie, UPC a găsit de cuviinţă să îmi taie alimentarea cu net. Iar. Şi n-a mers o zi întreagă până acum.
Din nou am apelat la tata, că el se ocupă cu ce ţine de contracte. Şi a sunat el la ei, cică nu pot să trimită pe nimeni până mâine (21). Le-a zis că ori vine echipa azi la 8 jumate ori vine mâine să strângă cablurile. Acum n-am net, bloghez pe notepad în timp ce stau să mi se instaleze Service Pack 1 la Vista (l-am luat prin automatic updates).
Wirelessuri nu mai prind, mâine nu ştiu ce fac, sunt curios cât de devreme o să îmi viziteze bârlogul cele două salopete (meşteri included) trimise de la UPC, şi dacă chiar renunţăm la ei.
E penibil, e a treia oară luna asta când pică netul o zi întreagă şi ei nu-s în stare să facă nimic. Clicknetul de la Râmnic nu a picat decât maxim de două ori. În patru ani. Şi merge incomparabil mai bine, ce să mai vorbim de stabilitate.
Proful de info foloseşte RDS şi mi-a zis că lui îi merge bine. Pare şi convenabil ca preţ. Dacă reziliem cu UPC, cel mai probabil “ni treşim pi erdieş”.
Pace. Vouă, nu mă-sii.