Iaca, citeam eu un articol în presă, din care am tras concluzia că mâine nu facem ore, eu fiind la liceu. Bineînţeles, am fost contrazis imediat pe motivul ăsta, şi normal că mi-a sărit o ţandără, punând cap-la-cap toate ideile. Adică:

1. Boc zice să închidă mâine grădiniţele şi şcolile, la calsele 1-8, că noi, ăştia de la liceu, avem aripi şi nu suntem afectaţi de cantitatea de zăpadă căzută. Domnule prim-ministru, fac un apel la dumneavoastră din partea liceenilor: da, într-adevăr, avem aripi şi, în mod normal, nu ne-ar afecta, dar atunci când viscoleşte atât de rău încât tocmai mi s-a luat curentul, ne umplem şi noi aripile de zăpadă şi cădem, deci nu ne mai putem da din ele.

2. Apreciez foarte mult grija lu’ madam inspector general faţă de profesorii navetişti, care, poate, oricum nu ar fi putut ajunge la ore. Nu contează că mai sunt şi elevi în aceeaşi situaţie, nu? Dar na, m-am obişnuit demult cu ideea că, în ziua de azi, scopul central al învăţământului nu e să formeze elevi, ci să creeze locuri de muncă pentru profesori.

3. “Doar liceenii vor merge la şcoală” (completez din memorie) fiindcă cei mai mulţi au liceul în oraşul în care locuiesc. Mie mi se pare că situaţia e fix pe dos, mai degrabă şcolile generale sunt mai aproape de elevi, dar, probabil, nu prea le am cu gânditul.

4. Nu ştiu de ce am impresia că acum 2 ore, când am citit ziarul, ultimul paragraf nu era acolo. O fi doar o impresie.

Nu am de gând să comentez faptul că în Râmnic străzile sunt înzăpezite şi e zăpada de vreo 60-70 de centimetri. Nici măcar faptul că Berceanu se plimbă prin Buzău şi DN2, o şosea cheie în ţara asta, e înzăpezit. Astea-s bălării. Dacă ţin eu bine minte, n-a mai nins aşa de când aveam 7 ani. A mai fost prin 2007, la început, o zăpadă să zic mai sănătoasă, da’ n-a ţinut mai mult de o săptămână. Asta e cu noi abia de 4 zile şi nu cred că scăpăm de ea într-o singură lună.

Pe de altă parte, mie îmi place. Mai puţin viscolul, că eu vin de afară acum. Încă am faţa roşie, fesul şi fularul pline de zăpadă, şi, dacă mă uit un pic, am zăpadă şi pe faţă. Încă ninge, şi mâine trebuie să scoatem maşina ca să mergem după porc. E chin cu datul zăpezii prin curte, e mai mare chin cu eliberatul maşinii din nămeţi, şi cred că o să luăm o lopată cu noi, chit că sunt doar vreo 12 kilometri.

E frig, e foarte frig. Dacă mai continuăm în ritmul ăsta, ajungem ca în Decembrele lui Bacovia. Nu prea m-ar deranja, hainele de piele sunt chiar practice iarna, cu toate că au împreună vreo 5 kile. Şi totuşi, anul trecut, în decembrie, umblam prin curtea şcolii în mânecă scurtă şi nu aveam nimic. Ori mi-am pierdut eu rezistena la frig, ori sunt -10 grade sau chiar mai puţin. Măcar îmi îngheaţă doar faţa.

E prea frumos, mai vreau ierni.

End of rant.

Mda, e la modă subiectul. M-am sculat la 7 fără 10 să mă duc la şcoală. Tehnic azi a fost vineri, că recuperăm zilele pierdute cu gripa porcină. Dar nu contează asta prea tare. Când am ieşit din bloc, deşi era întuneric, am văzut alb în faţa mea, pe aleea din faţa blocului. “Mă, ce naiba e asta?”

Mi-a luat ceva timp până m-am prins că mă ninge. Şi abia după ce am traversat Unirii m-am prins că îmi îngheaţă nasul. Şi picioarele, binecuvântaţi fie pantalonii de uniformă. Şi gresia de pe treptele de la intrare în liceu, că de două ori era să pic în marele dorsal pe ele, mare deştept ăla care a ales-o. (da, ştiu, marele dorsal e un muşchi, da’ sună fain) Măcar ne-am bătut un pic cu zăpadă, ca băeţii. Că aşa-i frumos iarna. Şi mi-a luat de 3 ori mai mult să ajung acasă, cu maşina. Da’ să vezi pe DN2, pe Buzău-Râmnic ce nenorocire era. Şoseaua numai zăpadă, fulgii îi zbura vântul de ziceai că-s o peliculă de valuri, ţi-era frică să mergi înainte. Ne-a luat vreo 40 de minute. Nici nu vedeai marcajele pe drum.

M-a mirat că la Crucea Comisoaiei, unde zicea tata că la ultima asemenea iarnă cu viscol se înfundase toată circulaţia, prin 2002, se circula relativ fluid.

Dar ce bat câmpii aiurea. E prea faină senzaţia: roţile patinează, nu poţi pleca cu maşina din loc (după o oră de parcare), dai zăpada din curte şi până termini deja s-a aşternut la loc, te chinui să nu pici, te cruceşti cum de poştaşul încă vine pe bicicletă… Dacă stau şi mă gândesc, n-am mai prins de mult aşa zăpadă. Cred că de cel puţin 4-5 ani. Dacă ajungem ca prin clasa a doua-a treia, când ţiu minte că se închisese şcoala de tare ce viscolea – şi cred că nici nu aveam căldură – pot să zic că am prins şi eu, o dată în viaţă, o iarnă ca la carte.

Sărbători fericite, dragi cititori.

ps. nu, n-am de gând să comentez ineficienţa statului român în a contracara efectele negative ale ninsorii. sunt alţii mai în măsură ca mine să facă asta.